Buchet de Ganduri,miresme de Vise

Asculta-mi durerea,inca o data.
Lipeste-ti timpanul de inima mea
Si prinde-ma-n cleste de inima ta
Sau coase-ma frumos de-un buzunar,
Sa-mi plang necontenit tristul amar.

Sa-ti las caldura trupului sa imi topeasca
Nesiguranta,orgoliul si teama mea prosteasca.

Parfumul tau picant mi-a intrat in piele si-n ochi.Ma ustura departarea si cuvintele ma coplesesc.Starile alternative se prind in cerc in jurul meu.Buzele tale imi zambesc lacom de pe perete.Gandurile mele zboara neincetat prin mintea ta pe cand ale tale le regasesc zilnic in buchetul meu.
Ne hranim cu aceleasi delicatese,amintiri parfumate garnisite cu planuri perfecte de viitor apropiat.Visam cu ochi mari,in culori proeminente de verde-albastrui.Ne angajam in actiuni,ne indeplinim indatoririle zilnice,ne obosim trupul ,dar ne lasam in fiecare moment incalziti de flacara din interior.Ne amagim placut prin cuvinte alese,incapabile sa demonstreze ,dar schitand cu delicatete.
Tot ce se ruleaza pe scena noastra isi are un scop bine stabilit.Distanta ne apropie,ne intareste puntea de legatura.Am incetat de mult sa ne plangem,ne acceptam rolurile.Am invatat sa vedem beneficiile,partea plina a paharului.Am invatat sa fim tot timpul impreuna,sufleteste.
Pentru ca nimic din exteriorul rece nu ne poate modifica,influenta perfectiunea realistica a vietii noastre.Pentru ca mai presus de latura umana a fiintelor,exista cea spirituala,puritatea sentimentelor,delicatetea gesturilor,atmosfera calda.Pentru ca intradevar ,eu si tu formam un tot,o singura entitate,avand aceleasi ganduri,feelinguri,idealuri.Pentru noi.

Fire de iarba umeda,cruda
imi intra in ochi si plang.
Parul se rasfrange lacom
printre crengile de mar
Degetele se agata de radacini
intr-un lant ametitor.
Am flori de mac pe buze
si fluturi vii in stomac.
Inima e-un bulgare de soare
din care se nasc ghiocei si-orhidei.
Am gust de pamant si miros
de portocale si scortisoara.
Rasfrang curcubee din priviri
In culori pastel si fum.

Musca-mi inima cu degetele
Framanta-mi dorintele
Si-ncatuseaza-mi iubirile.

Statea culcata,cu capul in poala lui,cu ochii pe jumatate inchisi si pumnii mici,stransi,langa corp.El o mangaia alene pe parul lung si privea in departare.Leaganul in care se aflau scartaia,purtandu-i pe aripile visarii ,dar pastrand puntea de legatura cu realitatea. Era o noapte calda,linistita.Ea se ridica brusc,fara cuvinte.

-Ce e,ce s-a intamplat?

-Nimic.Trebuie sa ma uiti.

-Nu inteleg.Ce ai?Pentru ce?

-Pentru tine.

-Doar tu contezi pentru mine.

-Iluzii.Salveaza-te.

-Esti imposibila.Stim amandoi cat ne iubim.Impreuna formam un tot.

-Din pacate..

-Nu te inteleg.Nu te mai inteleg.

-Nici eu..

-Ce vrei sa fac?

-Sa ma uiti..

-Termina cu asta.Vino inapoi,in brate.Hai sa privim stelele.

Cu pasi nesiguri ,ea isi relua locul.

-Bine,hai.

-O vezi pe cea din centru?E steaua noastra,vrei?

-E cea mai frumoasa.Oare cata iubire incape in ea?

-Multa.Toata iubirea noastra.

-Atunci e imensa..

-Ti-e frig?Tremuri.

-Putin.Inveleste-ma cu tine.

-Ma iubesti?

-Enorm.

-Si atunci ce se intampla cu tine?

-Nimic.Doar ca trebuie sa ma uiti.Eu..

-Bine.Iti promit,te voi uita.Atunci cand tu nu ma vei mai iubi.E bine?

-Deloc.Va trebui sa traiesti cu mine-n suflet toata viata..Ce chin..

-Ce “chin” placut.Mi-ar placea sa te inteleg mai mult dar..ma multumeste iubirea ta.

-Ia-ma in brate.Pune mana aici.Simti ?Bate pentru tine.

-Stiu.Simt.De asta nici nu pot sa pricep schimbarile de stare..

-Nici nu e nevoie.Oricum,va trebui sa ma uiti candva,intr-o zi…

Impotriva tuturor imi sacrific lacrimile,pentru a ma prinde de raza de lumina.Nu voi ramane in prapastie.Ma voi salva inca o data,cu pretul a ceva.Stiu ca trebuie sa si platesc.Si voi plati,candva.Nu acum.Acum ma salvez doar.

Ea – e uneori prea complicata
pentru mintea ta limitata.
Inima ei ascunde trairi complexe
Si gandurile ii sunt adesea perverse.
Utilizeaza cuvinte din categoria Malefic
Dar sufletului sau ii este benefic.
Stie sa invete din propriile greseli
Dar le repeta periodic,e schimbatoare de fel.
Nu tinde sa-i patrunzi in al fiintei cufar
Caci la final vei spune: Ea m-a facut sa sufar.

Prin porii dilatati eman miros de nerabdare si pielea arde de dorinta de se mangaia cu a ta,de a se inveli cu patura de catifea a fiintei tale.Ochii se rotesc in aceeasi consonanta a gandurilor,a ultimelor fraze rostite intre noi.Buzele se tuguie in asteptare,pregatite sa-ti soarba cuvintele moi prin sarutari de foc.Inima se incordeaza si se infioara,batand simultan cu ceasul.Secundele se scurg,in delir.Aud chemarea,vuietul marii.Pupile verzi in pupile albastre.Fluturi violet.Fericire.Absolut.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

…il visase,pentru a mia oara.Dar de data aceasta ,era altfel.Acelasi decor,aceeasi padure intunecata ,cu arbori inalti printre care el alerga.Insa acum isi ascundea ochii cu mana si fugea,impleticindu-se printre radacini.Cadea,se ridica si isi continua drumul fara a-l vedea.Isi acoperea ochii,aceiasi ochi care ii aparusera de mii de ori in vis,stralucind,zambind,imbiind-o.Poarta sufletului lui era acum inchisa.De ce nu o lasa sa-i priveasca?De ce se ascundea de ea?Nu intelegea mesajul.Cu ochii mintii incepu sa-l urmareasca si fuga lui se inteti.Nu voia sa fie descoperit.Dar ea facu eforturi supraomenesti si-l prinse de mana.Degeaba se lupta el sa scape,ii era imposibil,era prizonier in mintea ei.Cu o abilitate necunoscuta,ea ii descoperi ochii si se ingrozi.Lumina din ei disparuse,erau intunecati si reci.Atat de reci incat inima ei ingheta.Acum intelesese toata fuga.Tradarea. Iubirea ii murise si odata cu ea intreaga fiinta.Se lasa pe muschiul moale si inchise ochii.El ii saruta buzele livide si isi continua fuga ,printre copacii impunatori,printre crengile agatatoare.
Se trezi asudand,cu inima batandu-i puternic.Vis?Intuitie?..nu voia sa stie.Isi lasa capul pe perna,incercand sa adoarma.

Iti sarut ochii inchisi
de-atatea vise,
Pana la lacrimi.
Iti mangai parul
ravasit de-atatea ganduri
Pana la exasperare.
Adorm in bratele-ti calde
si moi de iubire
Pana cand mi se intuneca
ziua si apoi zambesc
printre stropi de rasarit fierbinte.
Scantei albastre si verzi
ne lumineaza diminetile,
in fiece zi,fiece an,fiece tumult
al existentei noastre.

Zacand sub urma tristei seri
Ingenuncheat in fata ei
Jucand cu propriile dureri
In focurile dorintei.
Caindu-se ca a gresit
Si regretand  crunt juramant
Cazut, in inima zdrobit
De-a fi ucis un legamant.
Iar ea,cu ochi scanteietori
Cu inima de fier,arzanda,
Pierduse anii printre nori,
Si se lasa infranta.