Buchet de Ganduri,miresme de Vise

Picuri de sange si lacrimi amare
Din inima trista, facuta bucati
Astai-i destinul, e o chemare
Fara mila, ne da lectii la toti.

Sa suferi, sa plangi, sa inveti
Nu-i pasa, e nestiutor
Din lacrimi, greseli, iei poveti
In drumul spre viitor.

Nicicum nu-i cum vrei,
Cum visezi in noptile calde
Sansele vin doua, trei,
Sau pentru tine sunt prea departe.

Asta e soarta, unica pentru fiecare
Ierarhizata, aleasa de Cel de Sus
Te-nvata sa-L respecti mai tare,
Sa speri, cand visele s-au dus.

Nu plange, lumea iti spune,
Putea fi mai rau si o stii,
E una din sansele bune
Profita de ea, nu glumi.

Invata sa speri, sa muncesti
Si roadele se vor vedea
Fii sigura, ai sa primesti
Ce e frumos, de-ai merita.

Tu esti puternica,o stii
Si poti sa faci mai mult
Propune-ti sa demonstrezi lumii
Ca nu e pentru ca n-ai putut.

Incredere-n EL si in tine
Nu-i acum capat de lume,
E sansa ta, nu o respinge
Fii optimista, mergi inainte!

“Arta de a fi psiholog nu se invata, ci se traieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care sa-ti dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferentiale ale vietii sufletesti.

Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat, daca materialul tau psihic nu ofera o complexitate si un inedit care sa excite curiozitatea ta continua.Nu te poti initia in misterul altuia, daca tu insuti n-ai un mister in care sa te initiezi.”    (Emil Cioran)

Un verde plin de soare

Si-un zambet dragastos,

Un strop duios de mare

Pe chipul tau frumos.

Un gand curat in minte

In fiecare seara

Si cateva cuvinte

Rostite cu sfiala.

Cu-n inceput gresit

Dar pur,armonios

Am continuat zambind

Stiind ca-i fara rost.

A  fost placut…

Si poate imoral

Sper sa nu fi durut

Si sa fi fost banal.

O dulce amintire

Doi ochi de-un verde -mare

Un petic de iubire

A fost.Dar nu-i uitare.

E constientizare.

Mister in ochii tai,
Pe buze legamant,
Dar pasii ti-s de lut.
Astept plangand.
Tu nu mai vii…
Nu vrei, sau nu mai poti
Destinul, inc-o data,
Alege pentru toti.
Si -i trist…
Sa vezi in fiecare seara
Aceiasi ochi incercanati
De lacrimi si povara.
Un suflet am
Si -i obosit de mult.
Sau poate mi l- ai luat
Cu acel ultim sarut.
E trist…
Sa spui in fiecare seara
Cu maini si lacrimi tremurande
Aceeasi rugaciune lunga, amara.
Dar tu nu vii…
Poate -ai uitat
De pura mea iubire
Nascuta din pacat.
Si de-ai uitat
Indreapta-ti pasii tai, de lut,
Spre alta viata, alt oras,
Alte-amintiri si alt sarut.
Dar nu..
Caci e prea sfant
Al nostru juramant.
O inima plangand.
Eu inca sper…
Sper si astept
Cu bratele deschise,
Cu inima curata,
Cu mii si mii de vise.

Alerg spre tine,
Spre-mplinire
Real, oniric si iubire.

Acelasi concurs de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.,sectiunea RECICLARE.

Si mai tarziu s-a luminat in noi,ca intr-un miez de noapte,nevoia de libertate.Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase.

De atunci,stiu ca,de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare,povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa.Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece timp de aur,timp luminat si cu altcineva decat cu el,pricep ca amorul meu cu nabadai a decazut intr-un respect cuviincios,in iubire amiabila,amara,fara flacari si fara censusa.Fara viitor.

Textul este preluat din “Dincolo de bine,dincoace de rau.Despre iubire” -Aurora Liiceanu,Alice Nastase

Toata viata lui si-a dorit sa-si cunoasca adevaratii parinti.Cei care il parasisera de mic,lasandu-l in poarta unui orfelinat cenusiu.Suferintele,teama,singuratatea si viata niciodata linistita pe care le indurase de-a lungul timpului isi pierdeau din impact in fata visului de a-i vedea pe cei care i-au dat viata.
Astazi viata lui lua o alta intorsatura.Imbracat oficial,cu bratele pline de flori,pasi in cimitir.In fata lui,doua pietre de mormant.Atat mai ramanea de la parintii lui.O intrega viata goala.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Cu picioarele obosite de mers,se aseza pe o banca pe care se vedeau vadit urmele timpului .La o distanta de cativa metri,se jucau doi copii,tacuti.Isi propti privirea asupra lor,insa gandurile ii misunau obositor ,izbindu-se de tample.Flori albe si roz I se  impleticeau in pletele cu reflexe tomnatice.Aerul prafos al primaverii ii umplea ochii de lacrimi. Isi frangea degetele lungi si subtiri.Si-ar fi dorit sa se descalte si sa alerge prin iarba cruda.Dar viata ei nu-I permitea asemenea copilarii.Zambi.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Am aflat intr-un final..
Am aflat si inca cum
De ce mintea-mi este scrum.
Mii de ganduri ard mocnind
Intr-un spatiu plin,avid
Rotocoale mari de fum
Se inalta-n infinit.
Fruntea-mi este bombardata
Inc-o data,inc-o data,
De-o sageata fermecata.
Pierd controlul dintre lumi
Si m-avant,fara sa-mi pese,
Intr-o lume de nebuni.
Dar surprind,privind prin usi
Ca-s mai buni ca noi,ceilalti
Nu se poarta cu manusi.
Oh,ce goala sunt acum
Fara ganduri,fara fum,
Fara lacrimi si parfum.
Sunt deja un personaj
Intr-o lume necomuna,
Sunt si simt ca o nebuna.

“  Un razboinic al luminii nu-si petrece zilele incercand sa joace rolul ce i l-au ales altii.

Un razboinic al luminii nu-si pierde timpul ascultand provocari,el are un destin de implinit.

Un razboinic al luminii isi cunoaste defectele,dar si calitatile.

Un razboinic al luminii face intotdeauna tot ce-i sta in puteri si asteapta acelasi lucru de la ceilalti.

Stie ca si cea mai indepartata stea din Univers se oglindeste in lucrurile din jurul lui.”(P.Coelho-”Manualul razboinicului luminii”)

Si tu..ai descoperit razboinicul luminii ce zace-n sufletul tau?

Dar cat de mult ea s-a schimbat

N-avea s-o stie niciodata,

Cat de putin iubirea a durat

Si cum e-acum disimulata.

La fiecare gest subtil al lui

Inima ii sangereaza adanc

Zambeste trist si-n coltul ochiului

Lacrimi se frang…

Nu vrea sa stie el,nu vrea…

Caci o iubeste mult prea mult

Si tot ce face-i pentru ea.