Buchet de Ganduri,miresme de Vise

Poate ca ai dreptate, intr-un fel.

Poate ca, intradevar, s-a aprins o scanteie.

Sau poate asa vreau sa cred, orbita de toate lucrurile care se deruleaza cu repeziciune.

Tot ce se intampla e atat de gresit si totusi, n-am puterea sa analizez la rece.

Prefer sa inchid ochii , sa zambesc in continuare si sa afisez naturalete.
Cand si cum s-a ajuns aici?De ce nu urmarim firul optim al povestii si de ce preferam sa adaugam in fiecare zi noi piese complicate?
Total aiurea.

Lumina unui curcubeu aluneca prin gene.
Reflexii roz si albastre si mov , alene.
Am ochii-nchisi, dar pot sa vad atat de multe,
Ma sperii de culori, de forme si fug.Oriunde.
Intind mana spre tine, insa te simt absent,
Parc-ai fi doar corp, carcasa golita complet.
Ma doare capul de atatea forme geometrice,
Buzele rostesc involuntar povesti.In petice.
Simt nevoia sa imbratisez un suflet cald
Sa-l strang la pieptul meu si-apoi sa cad.
Sa-i cedez toata dragostea ce zace-n mine,
Du-te!Paraseste-ma, iubire!

De ce lasi totul la voia intamplarii si nu mai dai atentie detaliilor?

De ce devii insensibil si imun la  tot ce tine de noi?

De ce imi lasi impresia ca nu mai conteaza mare lucru?
De ce nu imi dai raspunsuri la intrebari si nu pui intrebarile necesare raspunsurilor mele?
Ma faci sa simt ca ma lupt singura, degeaba.Ca tot ce fac nu-si mai are rostul si locul.Unde a disparut tot ce aveam odata, tot ce am reusit sa construim impreuna?
Candva eram doi si respiram acelasi aer.Acum pare-mi-se ca ne jucam cu piese diferite ale aceluiasi puzzle.
De ce nu intelegi ca am nevoie de tine?

Vreau sa-mi fii aproape, sa te simt, sa te iubesc, sa te coplesesc si sa simt ca nu o fac in zadar.Am nevoie de iubirea si atentia ta, continuu.Am nevoie sa ma simt protejata si importanta.Am nevoie sa simt ca nu sunt singura si ca tu, persoana cea mai draga mie esti aici, langa mine, ma intelegi si ma ajuti sa trec peste toate.
De ce intr-un timp atat de scurt se schimba toate?Care sunt factorii perturbatori?

Ajuta-ma sa-i inteleg si sa-i indepartez.
Deseori simt ca nu putem trai sub acelasi acoperis, sau nu stim cum s-o facem.Parca am avea vieti separate in acelasi spatiu. Devine frustrant.Si mai rau e ca aruncam vina unul altuia si nu reusim sa reparam nimic.Ne jucam cu vorbe si gesturi , in zadar.
Esti atat de ocupat tot timpul si uiti de mine, complet.NU stii sa-ti imparti timpul si sa te bucuri de liniste, alaturi de mine.
Si toate discutiile pe care le-am purtat au dus, unde? Aceleasi vorbe spuse de fiecare data, poate sincere, poate constranse, insa fara niciun rezultat concret.Da, ai reusit cateva zile sa-ti revii si apoi? Ai revenit cu cea mai mare usurinta la viata cu care te-ai obisnuit.
Si-ti place atat de mult sa negi anumite aspecte..

Vreau sa redevii persoana de care m-am indragostit.Vreau sa redevii persoana atenta si grijulie, iubitoare si tandra. Vreau sa te relaxezi , sa acorzi importanta lucrurilor care-mi sunt de pret.
Nu vreau sa renunt la tot, vreau sa cred ca inca mai exista o sansa ca totul sa se repare.Ca viata mea mai poate capata culoare, langa tine. Sentimentele mele nu s-au schimbat si sunt convinsa ca nici ale tale.Doar ca le tii acolo, pentru tine, fara sa le dezvalui.
Sa fie oare totul in zadar..?

As vrea sa intelegi ca nu e usor. Ca ma doare de fiecare data, dar tac si indur.Stiu ca nu exista o alta solutie.Stiu ca pentru a putea zambi mai tarziu, trebuie sa plang acum. Stiu ca si pentru tine e acelasi lucru. E greu, mai ales cand nu te poti obisnui.
As vrea sa pot realiza tot ce-mi propun, fara sa depun prea mult efort, sau fara sa ma implic prea mult.Ar fi prea simplu tot, nu? N-ar mai avea farmec poate.
Sunt cuprinsa de melancolii colorate si parfumate.
Azi, e o zi trista si sufletul mi-e la fel.
Azi, am voie de plang, sa stau in pat, sa imi organizez gandurile.
De maine ma ridic, am sa zambesc din nou si am sa fiu puternica cum ma stii.
De maine, insa.

Paseam incet, spre nicaieri
In ochi ne licareau visari,
Eram copii si ne iubeam
Radeam, plangeam si suspinam.

Insa iubesc si simt tot ce traiesc
Zi de zi am noi motive sa zambesc
Stiu ca indiferent de tot
Esti langa mine, ma sustii si pot.

Poate ca intr-o zi iti vei aduce aminte

De tot ce ai simtit atunci cand m-ai avut

De atingerile calde, privirile, cuvinte

Ce nu au fost rostite,ce nu s-a mai putut.

Si-atunci poate vei rade, sau plange-n sinea ta

Vei vrea sa ma revezi, sa fiu din nou a ta,

Vei trece mai departe sau ma vei regreta,

Vei vrea sa intorci timpul, sa simti prezenta mea..?

Mi-am parcat sperantele in lumina noptii

Sperand ca nimeni nu mi le va lua,

Mi-am dezpletit parul in bataia sortii,

M-am dezbracat in fata ta.

Mi-am aratat ochii, gura si surasul

Si-am vrut ca tu sa le iubesti

Sa simti cum creste-n mine pulsul,

Sa vrei s-atingi , sa ma doresti.

Am incercat sa cant cu note mute

Muscandu-mi buzele sa nu gresesc

Si am dansat pe melodii profunde

Neauzite pana sa te intalnesc.

Ti-am oferit tot ce-am avut de dat

Si am promis ca n –am sa cer nimic,

Cu zambet si lumina am gustat

Din visul nebunesc, puternic.

Dar ai plecat…

Si tot ce-a fost ramane amintire,

Un zambet simplu si curat,

O clipa trista.Pretuire.

Tii minte?

Cand ne tineam de mana, tremurand

Si ne vorbeam cu vocile soptite,

Cand ne iubeam cu inimile-arzand

De-atatea sentimente razvratite.

Cand adormeai cu capu-n poala mea

Si-ti mangaiam cu degetele parul,

Cand ascultam din casa ploaia

Ce reusea sa-mi spele dorul.

Cand ochi in ochi stateam pana tarziu

Si imparteam atatea ganduri si visari,

Cand orice plan parea atat de viu

Si  imi pansa –nchegatele dureri.

Tii minte?

Cata speranta si rabdare –am strans in noi

Si cate lacrimi de iubire pura,

Cum ne simteam de pustiiti si goi

Cand eram singuri intr-o viata dura.

Dar pan-la urma noi am castigat

In lupta cu distanta si cu viata

Iubirea si puterea am pastrat

Si calea noastra-a fost speranta.

Si azi…ne vezi?

Cat de frumosi si plini de bucurie suntem

Si ne iubim mai mult ca-n prima zi

Cum intre noi nu mai exista punte

Suntem acelasi suflet, zi cu zi.

Invaluita-n fum , in praf si amintiri

Imi pierd controlul asupra propriilor senzatii,

Retina proiecteaza si umbre si lumini,

Ce-apar frecvent,  cu oscilatii.

Vad plaja, munti, copii si-autobuze,

Patrate, pete si nu mai vad nimic

Si apoi un parc pustiu, cu banci confuse

Si-aud un vajait puternic.

Visez? Sunt treaza? Levitez?

Sunt viata sau cenusa?
Si  nervii vagi ma parasesc

Se-nghesuiesc spre usa.

Ma dor ideile in straturi

Si-atat e tot ce simt

Sunt risipita printre rafturi

Si ma intind timid.

M-am spulberat ca un obuz

Si e ciudat ca-mi place ,

E intuneric si-i confuz,

Viata nu-mi da pace.

Cu mana tremuranda, cu ochii stinsi demult

Ti-am scris inca o vorba, pe foaia de-mprumut.

Ti-am scris ca te urasc si as fi vrut sa cred

Dar inima plangea si inghiteam  in sec.

Cum pot sa mai iubesc, cum pot sa te mai iert,

Cand tot ce ai facut, a fost sa fii perfect.

Sufletul meu ti l-am incredintat, pe viata

Si ai plecat grabit , cu zambetul pe fata.

Acum zambesc si eu , cu sufletul uscat

Cu buzele crispate, cu visul facut praf.

Carcasa fara suflet, cu maini de plumb tacut

Am fost un praf de viata si m-ai facut mormant.